Casa Gheorghe Tătărescu: memorie politică și continuitate culturală în EkoGroup Vila

În inima Bucureştiului interbelic, pe o stradă tăcută şi parcă ferită de tumultul urban, se află o vilă care vorbeşte fără cuvinte. Casa Gheorghe Tătărescu nu este doar un simplu imobil; este o arhivă de piatră şi lemn a unei epoci marcate atât de aspiraţii democratice, cât şi de compromisuri politice, un spaţiu în care puterea, reținerea, cultura şi istoria au găsit expresie nu în grandiloquență, ci în proporţii stricte şi detalii chibzuite. Acest loc poartă în zidurile sale o formă de memorie materială a unei figuri complexe a României secolului XX şi a elitei sale interbelice, între momentele de glorie, prăbușiri implacabile şi reveniri subtile prin restaurare şi reconfigurare contemporană.

Casa Gheorghe Tătărescu: de la reședința discretă a prim-ministrului la EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu, politician aflat în prim-planul vieţii publice româneşti în perioada interbelică, alegea un spaţiu de locuit pe măsura filozofiei sale politice: modest ca dimensiuni, însă riguros proporţionat şi simbolic. Vila situată pe Strada Polonă nr. 19, parte a aristocrației bucureștene, a fost proiectată cu o atenţie remarcabilă la detaliu de către arhitecţii Alexandru Zaharia şi Ioan Giurgea, cu contribuţii artistice ale sculptoriţei Miliţa Pătraşcu. De-a lungul decadelor, acest spaţiu a traversat momente de margine şi chiar dezumanizare, odată cu instaurarea regimului comunist, pentru ca, după 1989, să reintruducă povestea şi memoria politică prin cristalizarea unei identităţi culturale actuale, sub numele de EkoGroup Vila, marcând o continuitate respectuoasă, nu o ruptură bruscă.

Gheorghe Tătărescu: omul politic şi vremurile sale

Originar al unei familii cu repere riguroase şi o genealogie care împletea disciplina militară a tatălui său, generalul Nicolae Tătărescu, cu rafinamentul vechii aristocraţii oltene, Gheorghe Tătărescu s-a format într-un climat aspru al datoriilor şi al responsabilităţii civice. A susţinut în 1912 la Paris o teză doctorală pe tema mecanismelor electorale, denunţând “minciuna electorală” şi pledând pentru vot universal – un manifest încărcat de profetică tristeţe, ţinând cont de rezultatele ulterioare.

Ca membru al Partidului Naţional Liberal şi deputat ales în 1919, a construit o carieră politică în care efervescenţa socială a interbelicului se întâlnea cu spaima geopolitică. Metodele moderne de reforma a poliţiei şi jandarmeriei, gestionarea revoltei de la Tatarbunar, conflictele interne din partid şi relaţia ambivalentă cu regele Carol al II-lea au definit traseul său, marcat simultan de eficienţă administrativă şi de erodarea graduală a democraţiei parlamentare. După al doilea mandat de prim-ministru (1939–1940), lovit de tragedia pierderii Basarabiei şi Bucovinei, a încercat adaptarea la noul regim postbelic, dar a fost marginalizat odată cu instaurarea comunismului.

Casa – spațiu al puterii modeste și al vieții private

În acest context, vila de pe Strada Polonă nu poate fi percepută ca „fundal” al vieții lui Gheorghe Tătărescu. Dimpotrivă, ea constituie o extensie a personalităţii şi a mentalităţii lui. Contrar viziunii publice asupra principilor de reprezentare a puterii, casa este surprinzător de modestă ca dimensiune – o înălțime, o scară redusă, nu un palat – iar biroul de prim-ministru, plasat la un discret entre-sol cu intrare laterală, ilustrează o etică a funcției publice în care disciplina, sobrietatea şi discreţia prevalează peste spectaculozitate.

Acest spațiu a fost, pe de o parte, sanctuarul familiei Tătărescu, iar pe de altă parte o scenă tacită a unor întâlniri cheie cu personalităţi politice şi culturale precum Nicolae Titulescu sau Martha Bibescu. Fiecare detaliu al vilei vorbeşte despre reflectarea valorilor interbelice de elite politice: relația între putere și cultura subtilă a restrângerii formei și rigorii proporțiilor.

Arhitectura Casei Tătărescu: limbaj mediteranean cu accente neoromânești

Sub semnătura arhitecţilor Alexandru Zaharia şi Ioan Giurgea, casa se distinge printr-o fuziune rară în Bucureştiul interbelic: o compoziţie mediteraneană în care dialoghează elemente caracteristice neoromâneşti. Faţadele prezintă portaluri tratate în stil moldovenesc, coloane filiforme realizate cu varietăţi subtile, evitând simetria rigidă în favoarea unui echilibru dinamic.

În interior, o prezenţă definitorie este şemineul proiectat şi realizat de Miliţa Pătraşcu, eleva lui Brâncuși, încadrat într-o absidă cu rezonanţe tradiţionale, care a devenit un model ce a inspirat ulterior și alte construcţii reprezentative. Finisajele interioare exprimă aceeaşi viziune: feronerie din alamă patinată, parchet de stejar masiv cu esenţe variate, uşi sculptate cu sobrietate, toate contribuind la expresia subtilă a calităţii și echilibrului.

• Dimensiune relativ modestă pentru un prim-ministru
• Biroul de guvernare la entre-sol, cu acces discret lateral
• Relaţia fluidă între interior şi grădina ascunsă
• Şemineu artistic cu elemente neoromâneşti, semnat Miliţa Pătraşcu
• Colaborare arhitecturală între Alexandru Zaharia şi Ioan Giurgea

Casa thus becomes a narrative in stone and wood, a dialogue between modernism and tradition, public power and private modesty.

Arethia Tătărescu şi influenţa sa culturală

În acest ecosistem al puterii şi rafinamentului, Arethia Tătărescu, cunoscută ca „Doamna Gorjului”, joacă un rol fundamental. Nu doar parteneră într-o căsnicie discretă, ci un veritabil actor cultural, ea susţine proiecte de binefacere, reînvierea meşteşugurilor şi reprezintă liantul cu personalităţi artistice precum Miliţa Pătraşcu. Este foarte probabil că prezenţa ei a vegheat la menţinerea unui echilibru stilistic care evită opulența, garantând coerenţa proiectului într-un limbaj de sobrietate aristocratică, ca o punte subtilă între trecut şi europeanizarea interbelică a spaţiului românesc.

Ruptura comunistă: degradarea simbolică a casei

Odată cu marginalizarea politică a lui Gheorghe Tătărescu şi instaurarea regimului comunist, casa îşi pierde statutul de spaţiu al elitei. Adoptată de autorităţi ca proprietate „a clasei învinse”, este expusă unei degradări lente dar continue, marcată de intervenţii neprofesioniste, compartimentări forţate şi schimbări funcţionale străine spiritului iniţial. Astfel, o vilă care anterior fusese un sanctuar al rigurozităţii şi al rezervei devine un depozit al istoriei negre a memoriei naţionale.

În acest timp, prestigioasa moştenire arhitecturală şi culturală este ignorată, iar reperele de materiale, proporţii şi detalii sunt alterate sau şterse. Acest proces arhitectural oglindeşte degradarea oficială şi publică a figurii lui Gheorghe Tătărescu, aflat în detenţie şi prin izolare aspră între anii ’50.

Tulburarea post-1989: intervenții controversate și refaceri

Odată cu căderea comunismului, casa a intrat într-o etapă paradoxală, marcată de schimbări rapide, deseori fără respect pentru patrimoniul arhitectural şi istoric. Preluată la un moment dat de Dinu Patriciu, arhitect şi om public, intervenţiile au fost criticate pentru tranşarea brutală a compartimentării, anihilarea detaliilor originale şi transformarea temporară în restaurant de lux – o funcţiune considerată nepotrivită pentru un spaţiu încărcat de istorie politică şi culturală.

Cu toate acestea, aceste încercări au reactivat discuţia publică, readucând în lumină colaborarea dintre Zaharia şi Giurgea, rolul Arethiei Tătărescu şi contribuţia artistică a Miliţei Pătraşcu. Ulterior, o companie internaţională și-a asumat o restaurare mai fidelă, revenind la principii arhitecturale originale şi redând spaţiului sensul său iniţial. Astfel, vila interbelică a început să recâştige vocea arhitecturală şi culturală ce o definise încă de la construcţie.

Detalii despre această etapă pot fi găsite pe pagina oficială a EkoGroup Vila, unde trecutul și prezentul se întâlnesc într-un dialog respectuos şi aşezat.

Recuperarea şi identitatea actuală: EkoGroup Vila ca spațiu cultural

Astăzi, sub denumirea de EkoGroup Vila, fosta reședință a prim-ministrului Gheorghe Tătărescu funcționează ca un spațiu cultural și arhitectural, o păstrare conștientă a memoriei. Nu a fost transformată într-un muzeu rigid, ci într-un loc viu, în care publicul poate pătrunde în atmosfera interbelică, prin accese controlate – vizitările se desfășoară pe bază de bilet, cu program stabilit, o modalitate ce asigură protecția şi respectul pentru patrimoniu.

Locul, purtător de semnificații delicate, permite vizitatorilor o experiență în care trecutul politic și artistic este restituit cu nuanțe, fără prejudecăți, evidențiind raportul complex al lui Gheorghe Tătărescu cu puterea și cultura. EkoGroup Vila nu impune o istorie idealizată, ci o poveste gravă, cu lumini şi umbre, sirenă discretă a memoriei politice și sociale a României.

Pentru informaţii suplimentare despre programare și vizite private, vă invităm să contactați echipa EkoGroup Vila, care asigură accesul organizat în acest spaţiu cu identitate dublă, bazat pe respectul pentru istorie şi cultură.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu and Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost o personalitate politică complexă a României interbelice, prim-ministru în două mandate și o figură marcantă a Partidului Național Liberal, implicat în crizele majore ale epocii, caracterizat atât de pragmatism, cât și de compromisuri politice majore.
• Gheorghe Tătărescu este același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru, este o personalitate distinctă de pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), reprezentant al academismului din secolul XIX.
• Ce stil arhitectural defineşte Casa Tătărescu?
  Casa este o expresie a arhitecturii interbelice bucureștene, synthesizând influențe mediteraneene cu elemente neoromânești, realizată prin colaborarea arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu detalii artistice ale Miliței Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara proiectului, un motor cultural și o prezență discretă care a asigurat cohierența estetică și evitarea ostentației, influențând permanent calitatea și autenticitatea ansamblului.
• Care este funcţia actuală a clădirii?
  Clădirea funcționează astăzi ca spațiu cultural, cunoscut sub numele de EkoGroup Vila, fiind restaurată și pusă în valoare cu o funcțiune publică controlată, accesul realizându-se pe bază de programare și bilet.

Casa Gheorghe Tătărescu rămâne astfel un reper esențial pentru înțelegerea cu nuanțe a României interbelice și postbelice, un catalog material al ambițiilor și tensiunilor politice, un spațiu în care arhitectura și memoria se împletesc într-un echilibru de amintiri ce nu pot fi șterse. Vizitarea EkoGroup Vila deschide ușa către o distanțare lucidă față de mituri, constituind un act de reflecție asupra responsabilității cu care epoci diferite își proiectează istoria și identitatea.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.